MARCELA MOTOC

Nu, nu ninge. E doar o zi de iarnă care-a mai fost și se repetă înc-o dată, azi. Sunt unele zile care nu-s trăite până la capăt. Nu de...

Dialog imaginar. - Ai sau n-ai succes. Asta-i întrebarea. - Știi care-i noua unitate de măsură a succesului? Like-ul. - Este o unitate de...

Povestea Articolului 22, filmul, e așa. Georgia: Uite, am găsit ceva, un site care propune un concurs de scurtmetraje organizat de...

foto Luminita Liboutet Ziua în care am vrut să trec prin geam semăna foarte tare cu ziua în care mi-am spart capul. În prima terminasem o...

Om mai râsu'-plânsu' ca tata, mai rar. N-am mai întâlnit alt om în care atât de opusul să se îmbine așa de natural. Tata tăcea mult. Nu...

Bunicii mi-au fost unul învățător, celălalt preot. Străbunicii, ăl din partea tatei cu bunicul preot tot preot era, iar ăl din partea...

În tren, pe scaunele de peste culoar din dreptul meu, s-au așezat 2 oameni săraci. Ai străzii. Se vede și se simte.

Cănd i-am descoperit scrisul misiunea mea cea mai sfântă a devenit aceea de a scrie ca el. Aveam 13 ani, eram prima oară îndrăgostită.

Mi-era foame. M-am refugiat într-un colț al blatului de la bucătarie, mi-am așezat poftele pe o farfurie mică și m-am întors cu spatele.

Când eram mică - nu tânără, că după o vârstă tinerețea e percepută ca veșnică și te agăți cu toate puterile de ea, mai aluneci, te mai salți

Articol din ziarul National din 1998 cu Marcela Motoc, interviu de Gabriela Hurezean.