Je suis LIKE

Dialog imaginar.

- Ai sau n-ai succes. Asta-i întrebarea.

- Știi care-i noua unitate de măsură a succesului? Like-ul.

- Este o unitate de măsură valabilă doar dacă atunci când n-ai like-uri doare.

- Hai, că te doare! Păi cine n-are cont social media în epoca asta?! Ăia frustrați care-și îngroapă frustrarea în "mie nu-mi place și nici nu-mi trebuie", dar plâng înfundat în pernă.

- Sau nu. Poate chiar sunt oameni care știu că valoarea nu e egal popularitate.

- Unitatea asta de măsură, "like", ar trebui să devină criptomonedă. ...Doamne, ce idee bună! O înscriu la OSIM!

- Banul n-aduce fericirea, like-ul n-aduce valoarea. Dar îți dă atât de tare senzația că contezi încât îl vânezi. Ca pe orice drog. Și nu-ți face rău decât pe termen lung.

- Că-contezi. Ha, ha, ești subtilă. Carpe diem, like să fiem!

Ce dacă nu există cuvântul, rimează, face să râdează.

- Bine, și eu mai inventez cuvinte din când în când, când n-am corespondent în simțire.

- În ce?

- În simțire.

- Adică cum adică?

- Adică tot un fel de frustrare, dar creativă, n-are legătură.

- Zici?

- ...

- Păi și ce, tu nu vrei like?

- Vreau.

- Păi vezi că-i dublu...

- Dublu standard. Știu. Vine la pachet. Ofertă 2 în 1. Încă nu știu cum să-l evit. Mă interesează rezultatul oferit de produsul pe care îl vând, dar produsul nu se vinde decât acceptând termenii și condițiile, ori nu se vinde deloc. Înțelegi?

- Nu. Crezi că-ți iei like pentru complicație?

- Nu.

- Bine. Hai p...

A-ul n-a mai apucat să-l zică că i-a intrat în feed o imitație de pe tictoc. I-a dat like și multe guri galbene, căscate.

M-am uitat în oglindă. M-am îngălbenit puțin. Am și gura căscată, dar colțurile sunt lăsate.

Dau editare, întorc imaginea cu capul în jos și acum pare că râd.

E bine.

Like.